Au trecut ore,săptămâni și luni în care Seli și Jhonn au adormit unul în brațele celuilalt ,au vorbit ore în șir fără să se plictisească sau să epuizeze vreun subiect .Cea ce ei nu vedeau ,ceilalți știau: se iubeau. Erau pur și simplu perfecți unul pentru celălalt .Jhonn se adaptă într-un final la viața de pe Soare ,dar fiecare secundă departe de casă îi întrista chipul ,vroia să fie tare pentru Seli ,dar nu putea să-i ascundă vechea lui dorință și să pretindă că totul e ok :
-Mi-e dor de Lună .Nici măcar nu pot s-o văd de aici ,am uitat culoarea ,forma și sentimentul pe care mi-l trezea când o vedeam .
-Hai să plecăm ,trebuie să trecem doar de razele de foc,apoi am ajuns în lumea ta .
-Nu,e prea periculos ...nava mea a luat foc când am intrat în admosfera Soarelui ,am fost foarte norocos că sunt întreg .
-Dar vreau să-ți cunosc lumea ,vreau să cunosc acele sentimente despre care mi-ai vorbit atâta .Te rog ,te rog J.
-Dar ce vor spune ceilalți?Că sunt un criminal,că am ucis făptura ce mă iubea cel mai mult,poate singura ce m-a iubit vreodată.
-Nu ,cum poți să spui asta?Și în plus ,de când îți pasă ție ce cred ei?Nu au cum să înțeleagă iubirea noastră ,defapt cum să înteleagă ceva ce nu au cunoscut niciodată.
-Te iubesc ...
-Ce ?
-Acum doar râzi de mine ,te rog nu mă pune să repet.
-Nu ,serios ,nu am auzit ,mă gândeam la Lună .
-ok,deci fi atentă ,a treia oară nu mai repet :te iubesc!
-Mai mult decât pe Lună?
-Mai mult decât orice ,mai presus de mine ,de dorința mea ,de orice am iubit sau voi iubii vreodată.
-Și eu te iubesc ...Jhonn?
-Da?
-Dacă ar fi să murim încercând să ajungem pe Lună nu cred că aș simți pic de durere ,doar dragostea ta ,mâinile tale ce vor încerca cu disperare să mă apere.
-Termină-te!Să nu-mi mai vorbești niciodată de moarte ,niciodată !
-Iartă-mă...
-Nu vreau să te pierd,să ne pierdem .Nu ,Seli ...
Jhonn o iubea cu atâta pasiune și intensitate pe Sel încât devenise un fel de obsesie pentru el .Se dedica întru totul ei ,precum un un pictor artei sale ,iar ea ...ea era la fel de înebunită după el ,erau ,ceea ce basmele numesc suflete pereche . Pe când Jhonn dormea ,Seli îl sărută pentru o ultimă oară ,își înfășurase brațele în jurul său și își deschise aripile de culoare albastru închis ,îndreptându-se încet spre razele de foc. Vroia ca acel drum să fie lung ,să dureze săptămâni ,vroia ca Jhonn să se trezească și să o tragă înapoi pe pământ ,dar nu ...era acolo , încă dormea ,a încercat să-l trezească ,dar nu reușise ,sau nu încercase destul.”Dacă s-ar trezi nu m-ar mai lua cu el ,sigur ar pleca fără să-mi spună ,doar că să nu mă piardă ,să nu mă rănească.” Sel s-a dus puțin în spate ,apoi ,cu lacrimi în ochii și trupul rece și tremurând precum o frunză toamna și-a făcut curaj și ...și ,of ,mii de pulbere strălucitoare au apărut în locul lor ,uniți printr-un sărut pe vecie ,acum au părăsit Paradisul ,au văzut Luna și au rămas pentru totdeauna ai cerului ,ai luminii și întunericului ,au rămas împreună .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu